jenă s.f. I1 rușine, sfială, sfiiciune, stânjeneală, stânjenire, stinghereală, stingherire, sfiire, sfioșenie, rușinare, încurcătură, <înv. și reg.> rușință, scandal, <înv.> rușinăciune, stideală, stidință, stidire, rezervă. Minte fără nicio jenă. 2 bună-cuviință, decență, maniere (v. manieră), modestie, pudoare, rușine, sfială, pudicitate, datin.; înv.> pudiciție. Multe persoane sunt lipsite de jenă. 3 (fiziol.) sâcâială, supărare. De câteva zile o tuse uscată îi provoacă o jenă permanentă. II (adesea determ. prin „financiară”; de obicei constr. cu vb. „a fi”,„a se afla”) încurcătură, ambara, <înv.> stenahorie, strâmtoare, <fig.; astăzi rar> strâmtorare, <fig.; înv.> strâmteală. Nu îl poate împrumuta, deoarece este și el într-o mare jenă financiară.