jidovină, jidovine, (jidovenie), s.f. – (reg.) 1. Drum între două dealuri (DAR). 2. Prăpastie, abis (DER). 3. Surpare de mal. 4. Movilă mare de pământ (Porucic). 5. Teren cu hârtoape. ♦ (top.) Jidovină, teren cu gropi, în Baba și Vima Mare (Vișovan, 2008); Groapa Jidovenii, fânațe în Coroieni și Vima Mică (idem). – Din bg. dǔždovina, dǔždovnica „apă de ploaie” < dǔžd „ploaie” (Scriban); din jidov + suf. -ină (MDA).