JIGĂRAIE sf. 🐕 1 O boală a cîinilor: sar deodată niște cîni la mine, apuca-i-ar jigăraia! (alecs.); are un cîne lung șl slab, parcă-i bolnav de ~ (sad.); pr. exl. cîine bolnav de jigăraie, cîine urîcios: vedea-te-aș la Babeș, ~ îndrăcită! (car.) ¶ 2 Boală a vitelor, caracterizată prin umflarea capului și a gîtului, din care pricină vita nu mai mănîncă, slăbește și piere ¶ 3 = JIG.