jupuire s.f. I 1 jupuială, jupuit¹, belire, belit¹. Doi bărbați se ocupau cu jupuirea unui berbec. 2 (med., med. vet.) julire, julit¹, jupuit¹, zdrelire, zdrelit¹, <pop.> belire, belit¹. Jupuirea la genunchi i-a lăsat semn. 3 (med., med. vet.) cojire, descuamare, descuamație, exfoliație, exfoliere, <rar> scămoșare, <înv.> despuitură, tărâțare, tărâțătură, tărâțeală. Și-a cumpărat o cremă împotriva jupuirii pielii. 4 cojeală, cojire, descojire. Înainte de a duce la gater trunchiul de stejar, este necesară jupuirea lui. II fig. extorcare, jecmăneală, jecmănire, jefuire, <fig.> jumulire, jupuială. A fost condamnat pentru jupuirea repetată a unor persoane în vârstă.