juruit, ~ă a [At: SEVASTOS, C. 279/10 / V: (reg) giu~ / Pl: ~iți, ~e / E: jurui¹] (Îrg) 1 Logodit. 2 Promis de soț sau de soție. 3 Călugărit. 4 Care și-a luat solemn angajamentul în fața lui Dumnezeu de a păstra rânduielile creștinești. 5 Promis în mod solemn. 6 Legat prin jurământ (4). 7 Vrăjit.