lăcrimare s.f. 1 plângere, plâns¹, plânset, plânsoare, <rar> lăcrimătură, <înv. și reg.> plânsătură, <înv.> plânget, plânsare. Este atât de impresionată, încât nu își poate opri lăcrimarea. 2 (înv. și pop.; de obicei precedat de prep. „în”, „de”, „din”) v. Lacrimi (v. lacrimă).