labil, -ă adj. 1 (despre oameni, sentimente, fapte ale lor sau despre mintea, imaginația, inspirația lor) capricios, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, nehotărât, neserios, nestabil, nestatornic, schimbător, versatil, <livr.> muabil, <pop. și fam.> hachițos, schimbăcios, <fam.> flușturatic, fiuturatic, miticesc, <reg.> nestașnic, schimbat², <înv.> firetic, nestătător, vacilatoriu, <fig.> alunecos, cameleonic, fluctuant, oscilant, pendular, superficial, unduios, vagabond, variabil, <fig.; astăzi rar> deșert, <fig.; rar> sinuos, <fig.; pop. și fam.> lunecos, <fig.; pop.> răsfirat, <fig.; înv.> plutind, zburător. Când vrei să faci ceva, nu te poți baza pe el pentru că este un om labil. 2 (despre sisteme fizico-chimice, sisteme tehnice, sisteme monetare etc.) instabil, nestabil, precar. Cântarul se află în echilibru labil. În perioada de criză economică sistemul monetar al unei țări devine labil.