ladă s.f. I 1 cufăr, <pop.> tron², <înv. și reg.> sandâc, sicriu, sipet, <arg.> purcea. În ladă se păstrează sau se transportă diferite obiecte. 2 (la moară) copaie, covată, postavă, <reg.> copăic, troacă, tron². În ladă curge făina măcinată. 3 (la teascul de struguri) coș¹, <reg.> casă¹, cutie, drob¹, durbacă, țarc. În ladă se pun strugurii zdrobiți pentru a fi storși. 4 (și ladă de zestre, reg., ladă de măritiș, ladă de mireasă, art., lada de cununie, lada miresei, lada tinerei) <pop.> dulapul miresei (v. dulap²). Tânăra a scos din lada de zestre o salbă de aur. 5 (art.; în Vechiul Testament) lada păcii = chivot, chivotul legii (v. chivot), sicriul legii (v. sicriu), <înv.> racla legii (v. raclă). Vechii evrei păstrau în lada păcii tablele legii și toiagul lui Aron. 6 (rar; și ladă de bani, ladă de fier) v. Casă de bani (v. casă²). Seif. 7 (reg.; și lada mesei) v. Sertar. 8 (la fântână; reg.; și lada fântânii) v. Colac. Ghizd. Margine. 9 (reg.; și ladă de mort) v. Coșciug. Sarcofag. Sicriu. 10 (art.; anat.; reg.) lada pieptului v. Cavitate toracică. Coșul pieptului (v. coș¹). Cutie toracică. Torace. II fig. (zool.; reg.) 1 v. Cochilie. Scoică. 2 (la broasca-țestoasă) v. Carapace.