lagăr s.n. I 1 (milit.) campament, cartier, tabără, camping, <reg.> cortel², <înv.> ordie, sălaș, tabie. Lagărul este astfel stabilit încât să permită efectuarea unor exerciții practice pe teren. 2 (milit.; la romani) castru, tabără, <înv.> tabie. Arheologii au descoperit urmele unui lagăr roman la Dunăre. 3 (polit.) lagăr de concentrare = lagăr de exterminare = lagăr de muncă = (art.) lagărul morții = gulag. Mii de oameni au fost trimiși în lagăre de concentrare. 4 (astăzi rar) v. Grupare. Partidă. Tabără. II (tehn.) 1 palier. Lagărul este un organ de mașină care sprijină și ghidează un ax sau un arbore. 2 (la crângul morii; reg.) v. Broască. 3 (la piatra alergătoare a morii; reg.) v. Pârpăriță. 4 (la moară; reg; și lagăr de aramă, lagăr de lemn) v. Perinoc.