lamenta vb. I. refl. 1 (despre oameni) a se boci, a se căina, a se jeli, a se jelui, a se plânge, a se tângui, a se văicări, a se văita, <înv. și pop.> a se ofta, <pop.> a se aoli, a chiui, a se mișeli, a se neferici, <înv. și reg. > a se obidi, a se olălăi, a se olecăi, a se screme, a striga, <reg. > a se cânta, a se frăsui, a se găvăli, a se geveli, a se lilii, a se pănăta, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, <înv.> a glăsi, a se glăsui, a hlipi, <fig.; înv. și pop.> a se tăvăli, <fig.; fam.> a scheuna. Toată ziua se lamentează că viata îi este plină de greutăți. 2 (despre ființe) a geme, a se tângui, a se văita, <pop.> a îngeme, <înv. și reg.> a se scrivi, <fig.> a miorcăi. Se lamentează de durere. 3 (despre oameni) a se scânci, a se smiorcăi, <fam.; deprec.> a se sclifosi. – De unde ai furat banii? – Nu i-am furat, mamă, se lamenta băiatul.