Definiția cu ID-ul 540848:
Jargon
lamento (cuv. it. „plângere, tânguire”), piesă muzicală populară sau cultă, preponderent vocală, fără formă proprie și cu un caracter de tânguire. 1. Practică folclorică a „bocitului” la mort sau în cazul unor calamități naturale este conservată (în Europa de V) în anumite regiuni: Scoția, Irlanda (lament), Corsica (1). V. bocet. 2. Termen de origine veche fr. foarte răspândit în ev. med. alături de sin. său planc, planch, care definește o compoziție poetică neimplicând o formă muzicală fixă. 3. Tip de arie* exprimând durere, jale, introdusă în opera* it. a sec. 17, în apropierea culminației conflictului.