lat, lată adj., s.m. adv. I adj. 1 (în opoz. cu „îngust”, „strâmt”; despre obiecte, corpuri etc.) larg, mare¹. Patul din dormitor este foarte lat. Pe câmp erau brazde late. 2 (despre orificii, găuri etc.) larg. Gura cănii este lată. 3 (despre părți ale corpului ființelor) larg. Bărbatul are o ceafă lată. Pe fruntea lată îi atârnă câteva șuvițe de păr. 4 (despre nasul unor animale) cârn, teșit, turtit, <reg.> pepeșit, târșit², <înv.> tâmpit. Mopșii au nasul lat. 5 (despre ridicături de pământ) teșit, turtit. Au poposit pe vârful lat al dealului. 6 fig. (în opoz. cu „redus”, „restrâns”; înv.; despre colectivități) v. Larg. Mare¹. Numeros. II s.m. 1 (de obicei cu determ. care indică măsura, exprimate în unități convenționale de măsură, însoțite de un num.) lărgime, lățime, larg. Drumul are un lat de șapte metri. Grădina are în lat o sută de metri. 2 (entom.; pop.) v. Păduche. Păduche-lat (Phthirus pubis). III adv. (modal; pe lângă vb. de declarație; rar) v. Lent Molcom. Tărăgănat.