lecuire s.f. (med., med. vet.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, refacere, restabilire, tămăduire, vindecare, <pop. și fam.> leac, <pop.> lecuială, ridicare, sculare, tămăduială, <înv. și reg.> sănătoșare, vindec, <înv.> isțelenie, tămăduiciune, tămăduință, vindecat¹, vindecăciune, vindecământ, vindecătură, vracevanie. Și-a reluat activitatea după lecuirea sa deplină.