LEFEGIU, ‡ LEFECIU sm. 1 🎖️ ‡ Soldat mercenar, care primea leafă și tain: călărimea se alcătuie din panțiri și lefegii (ISP.); curtea era plină de lefecii înarmați (NEGR.) ¶ 2 F Funcționar care trăește din leafă: lefegii din ziua de astăzi se hrănesc din leafă... de aceea-i numim lefegii (ALECS.); la urmă a și renunțat la cariera de lefegiu, mărginindu-se numai în modestul venit ce-i rămăsese (GN.) [tc. ōlefeği].