Definiția cu ID-ul 1342922:

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

legănare s.f. I 1 legănat1. Bebelușul poate adormi și fără legănare. 2 balans, balansare, clătinare, clătinat1, legănat1, oscilare, oscilație, pendulare, <rar> librație. Copilul se simte fericit în legănarea scrânciobului. 3 bălăbănire, bălăbănit, clătinare, clătinat1, legănat1, <pop. și fam.> bălăbăneală, <pop.> aruncare, bălălăială. O enerva legănarea picioarelor copilului din fața ei. 4 clătinare, clătinat1, legănat1, mișcare. Legănarea crengilor copacilor este violentă în timpul vijeliei. 5 mlădiere, <pop.> legănătură. Dansa un menuet melancolic, cu legănări line. II fig. (rar) v. Abulie. Bâjbâială. Codeală. Codire. Ezitare. Fluctuație. Indecizie. îndoială. Nedumerire. Nehotărâre. Oscilare. Oscilație. Pendulare. Pregetare. Reticență. Șovăială. Șovăire.