legător, -oare s.m., s.f. I 1 s.m., s.f. (de obicei determ. prin „de cărți”) legătoreasă, <reg.> compactor, <înv.> scorțitor. A dus volumul cu foile desprinse la un legător de cărți foarte iscusit. 2 s.m. (înv.) v. Captiv. Prins². Prizonier. Rob. II s.f. 1 legătură, <pop.> cheotoare, <înv. și reg.> oajdă¹, <înv.> legământ. Sacul s-a desfăcut pentru că legătoarea lui a fost slab înnodată. 2 legătură. Legătoarea este un mănunchi de paie cu care se leagă snopii. 3 (pop.) v. Centură. Cingătoare. Cordon. Curea. Încingătoare. 4 (pop.) v. Basma. Tulpan. 5 (med., med. vet.; pop.) v. Bandaj. Fașă. Pansament. Tifon. 6 (med.; pop.) v. Cataplasmă. Compresă. Prișniță. 7 (la pl. legători; pop.) v. Cătușe (v. cătușă). Fiare (v. fier). Lanțuri (v. lanț). 8 (înv.) v. Cravată. 9 (înv.) v. Fular. III s.f. (gram.; înv.) v. Copulă. Verb copulativ.