legaliza vb. I. tr. (jur.) 1 (compl. indică acte, copii, documente etc.) a autentifica, <înv. și pop.> a întări, <înv. și reg.> a vidima, <înv.> a protocoli. Notarul legalizează testamentul. 2 (compl. indică fapte, stări, situații, impozite, dispoziții etc.) a legifera, a reglementa, <înv. și pop.> a lega¹, <înv.> a legiui, a nomotemisi. Noul guvern a legalizat reforma agrară. 3 (compl. indică fapte, stări, situații etc.) a consfinți, a oficializa. Tinerii și-au legalizat relația prin căsătorie. 4 (compl. indică averi, bunuri etc.) <fig.; fam.> a albi, a spăla. Prin diverse manevre și-a legalizat averea obținută ilegal.