legislativ, -ă adj., s.n. I adj. (jur.; despre organe reprezentative ale puterii de stat) legiuitor, parlamentar. Cele trei puteri ale statului constituțional sunt: puterea legislativă, puterea executivă și puterea juridică. II s.n. 1 (jur.) putere legislativă, <astăzi rar> putere legiuitoare, <înv.> legislatură, <latin.; înv.> potestate legislativă. Legislativul este una dintre cele trei puteri ale statului constituțional care are atribuția de a legifera. 2 (jur.; și nm. pr.) organ legislativ (v. organ¹), putere legislativă, <înv.> legislatură. Legislativul este organul puterii de stat care elaborează și adoptă legile. 3 (polit.; nm. pr.) Parlament. Legislativul s-a întrunit pentru a legifera.