LEGĂTURĂ (pl. -uri) sf. 1 Ceea ce servește a lega: ~ de gît, de cap; ~ de fier (la uși, la ferestre, etc.) ¶ 2 Mănunchiu: ~ de nuiele ¶ 3 Sarcină, diferite lucruri (de călătorie, etc.) legate laolaltă într’o pînză, într’un țol, etc.: îi aduse o ~ de plină cu merinde și i-o puse dinainte (GN.) ¶ 4 📰 Felul cum e legată o carte ¶ 5 Ⓕ Unire, acord între persoane sau între lucruri; relațiune, raport: a fi în strînse legături cu cineva; acestea n’au nici o ~ între ele ¶ 6 Comunicațiune: agenți de ~; a asigura legătura trupelor ¶ 7 Ⓟ Îndatorire, obligațiune; convențiune: și pe la noi, în vremile de demult, se țineau legăturile cu sfințenie (I.-GH.); legătura era ca să omoare pe acela care va lăsa să se stingă focul (ISP.) ¶ 8 Ⓟ Vrajă, farmec: ca să desfacă legătura vrajelor... și toți vor invia (ISP.); pînă nu să va găsi cineva care să le ghicescă legătura ursitei lor (ISP.) ¶ 9 pl. Cătuși, obezi [lat. lĭgatura].