LEPĂDAT², -Ă, lepădați, -te, adj. 1. (Despre copiii nou-născuți în afara căsătoriei) Părăsit de mamă, aruncat. 2. Renegat. Lepădați de lege, stricători de limbă și de obiceiuri. CREANGĂ, A. 153. Lepădatul Mihnea-vodă întîmpină în cetate o moarte norocită. BĂLCESCU, O. II 116.