LEPĂDĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Lucru de lepădat, netrebnic ¶ 2 Ființă netrebnică; stîrpitură: se minunară toți de atîta tărie pe o astfel de ~ a firii (ISP.); să fi văzut lepădătuтa cea de javră, nu dedeai nici o lăscaie pe el (CAR.) ¶ 3 🩺 Nașterea unui prunc mort înainte de vreme, avort.