leșin s.n. 1 (med., med. vet.) inconștiență, lipotimie, nesimțire, <rar> leșinătură, letargie, <pop.> leș², <înv.> leșinat¹. Bolnavul este în stare de leșin. 2 (psih.) leșin psihic = psihoplegie. Leșinul psihic este pierderea temporară a cunoștinței, când pacientul face un atac de demență. 3 sfârșeală, <pop. și fam.> lihneală, <înv. și reg.> leșinătură, <reg.> leșială, leșie², leșiere, leșuială. Are o senzație de leșin din cauza oboselii.