liberare s.f. (în concurență cu „ eliberare”; astăzi mai ales pop.) I 1 eliberare, salvare, scăpare, scoatere, <înv. și pop.> dezbatere², mântuire, slobozire, <înv.> eliberație, liberație, scăpătură, <fig.; rar> dezgrădire. Liberarea deținuților din lagărele germane a fost o prioritate pentru armata învingătoare. 2 dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, <înv. și pop.> mântuire, slobozire, <înv. și reg.> slobozenie, <înv.> slobozie, slobozitură, <fig.: descătușare, <fig.; înv.> dejugare. După cel de-al Doilea Război Mondial, multe țări au obținut liberarea de sub dominația colonialistă. 3 eliberare, ieșire, scăpare, <rar> egresiune, <turc.; înv.> itlac. Avocatul a cerut liberarea clientului său din arest. 4 (milit.) eliberare, lăsare la vatră. Orice soldat în termen așteaptă liberarea. II 1 degajare, descleștare, desfacere, desprindere, eliberare, scăpare, <înv. și pop.> slobozire. Descheierea corsetului a produs liberarea taliei din strânsoare. 2 despovărare, ușurare, <înv.> dezgreunare. După liberarea de greutatea rucsacului, își îndreaptă spatele. 3 eliberare, evacuare, golire. Proprietarul a cerut chiriașilor liberarea apartamentului. 4 (rar) v. Achitare. Lichidare. Onorare. Plată. Plătire. 5 (rar) v. Eliberare. Emitere.