libertin, -ă adj., s.m. 1 adj. (despre oameni sau, p. ext., despre manifestările, viața lor) corupt, deboșat, decadent, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, deșănțat, dezmățat, disolut, imoral, incontinent, licențios, necuviincios, nemoral, nerușinat, pervers, pervertit, rufianesc, stricat, viciat, vicios, <livr.> efrenat, lubric, sardanapalic, <înv. și pop.> rău, <pop. și fam.> deșucheat, parșiv, <pop.> nărăvaș, <înv. și reg.> rușinat, <reg.> dezbrăcinat, străbălat¹, șucheat, teșmenit, <înv.> aselghicesc, demoralizat, destrămat, hlap, holeac, râncaci, <fran.> crapulos, <fran.; înv.> devergond, devergondat, <ital.; înv.> sfățat, <deprec.> liber, <fig.> bizantin, delicvescent, dezordonat, pierdut, putred, viermănos, <fig.; livr.> boccaccesc, <fig.; rar> ars², <fig.; reg.> arinos, <fig.; înv.> dezmierdat, spurcat². Are un mod de viață libertin. 2 s.m. (în Antic. romană; livr.) v. Libert.