licență s.f. I 1 autorizație, permis¹, <rar> permisie, <înv. și reg.> pașuș, slobozenie, <înv.> carte domnească de slobozenie, slobozire, pitac². Șoferul arată polițistului licența de parcare. 2 brevet, patentă. Tânărul fizician a primit licență de invenție. II 1 (stil.) licență poetică = <înv.> slobozenie. Licența poetică este abaterea conștientă a poeților de la regulile gramaticale ale limbii din necesități de versificație sau stilistice. 2 (livr.) v. Imoralitate. Impudicitate. Impudoare. Incoveniență. Indecență. Licențiozitate. Necuviință. Nerușinare. Obscenitate. Pornografie. Scabrozitate. Trivialitate. Vulgaritate.