lichea s.f. 1 (mai ales deprec.) derbedeu, neisprăvit, netrebnic, om de nimic, pușlama, secătură, <astăzi rar> lazaron, <pop. și fam.> cioflingar, spală-linte, spală-poamă, spală-varză, terchea-berchea, <pop. și fam.; deprec.> fluieră-n biserică, fluieră-vânt, flutură-vânt, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> căcănar, <pop.; deprec.> tigoare, <fam.> cutră, marțafoi¹, pațachină², șmecher, <fam.; deprec.> pui de lele (v. pui¹), tras-împins, <înv. și reg.> pujlău, <reg.> ceacănău, dârdală, hoantă, orbete, oșiștie, poghibală, pujlă, <reg.; deprec.> nandralău, plotogea, potlogilă, potlogitură, smârcitură, târșoagă, techergheu, tereblecea, <înv.> ștrengar, <ital.> mascalzone, <deprec. sau peior.> meltean, <fig.> căzătură, javră, jigodie, lepădătură, lepră, otreapă, potaie, zdreanță, <fig.; înv. și pop.> lingoare, <fig.; pop. și fam.> scârnăvie, <fig.; fam.; deprec.> cârnat, pintenat, tinichea, <fig.; reg.> jagardea, loază, lozenie, postoroncă, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> jabă, șulfa, <fig.; deprec.> poamă, <fig.; peior.> gunoi, <arg.> ciumalău, deșeu, figurant, labagiu, lest¹, sichimea, <vulg.> căcăstorar. Individul este o lichea lipsită de caracter. 2 (înv.; de obicei constr. cu vb. „a avea”, „a fi”) v. Carență. Cusur. Defect. Deficiență. Dezavantaj. Imperfecțiune. Insuficiență. Lacună. Lipsă. Neajuns¹. Omisiune. Păcat. Racilă. Scădere. Slăbiciune. Tară². Viciu.