LICHEA (pl. -chele) sf. F Secătură, om de nimic: era un flușturătec și un ușurel de minte d’ăi mari, cum adică am zice noi, un fleac de om sau o ~ (ISP.); pe tronul Voivozilor... se cocoțează tot felul de lichele și de mofluzi din sandramalele Fanarului (VLAH.); Voi, caprelor, în turmă sînteți niște lichele (DON.) [tc. l e k è].