lictár, (liptari, licvar, ligvar, legvar, lictariu), s.n. (reg.) Magiun, dulceață de prune: „Îi lucrez de multă vreme și știu unde ține laptele de oi și brânza, ligvarul de prune și mierea de stupi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 270). – Din lat. Electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Șăineanu, Scriban); din magh. lekvár „magiun” (DEX); din magh. liktárium, liktárom; lekvár (MDA).