❍ LINCIURI, LINCERI (-resc) vb. refl. Mold. Bucov. Olten. A se bălăci: nu te-i mai ~ atîta în cele ape, îi scăpa de blăstămul broaștelor și-i da răgaz morilor să umble (CRG.); cum se linciurește rața în apă, așa să se linciurească el în băutură (VOR.); știi numai... să se linciurească în apă (GRL.).