LINGUȘI (-ușesc) I. vb. tr. A lăuda pe cineva peste măsură cu scopul de a-l seduce: începu s’o lingușască cu vorbe miorlăitoare și să se ia cu binele pe lîngă dînsa (ISP.); s’a lăsat... tras pe sfoară de toți șarlatanii cari îl lingușeau (VLAH.). II. vb. refl. A se lua pe lîngă cineva cu binele, măgulindu-l sau lăudîndu-l peste măsură: nu se mai uita la acea bucatăriță, ori-cît s’ar fi llingușit ea pe lîngă dînsul (SB.) [linge].