LINGUȘITOR, -TOARE I. adj. verb. LINGUȘI. Care lingușește: fetele acelea erau lingușitoare și știau să-și arate iubirea... mai mult decît o aveau (ISP.); să te ferești de ciocoi lingăi și de nopărci lingușitoare (ALECS.). II. sm. f. Cel ce, aceea care lingușește: fugi de lingușitori și de cari te laudă în față (PANN); Cu ochii mari și limpezi, mă farmecă lingușitoarea! (VLAH.).