LINGĂU sm. Cel ce obicinuește de a mînca cînd la unul, cînd la altul, linge-talere, lingareț, parazit: nici țipenie de ~ prin saloane și pe scări (ALECS.); să te ferești de ciocoi lingăi și de nopărci lingușitoare (ALECS.); Ce-ți dă de pe masă, rozi ca un ~ (ISP.); Dar și tu minte să ții. Măi ~ de farfurii (GN.) ¶ 2 Lingușitor: nu știe el că lingăii o să-l ducă pe calea peirii? (ISP.) ¶ 3 Căruia-i place să lingă din bucate: să nu fim lingăi și lacomi ca șoarecele (CRG.).