livádă f., pl. ezĭ (vsl. bg. liváda, d. ngr. liváda și livádi, livadă; vgr. libás, -ádos, loc umed, livadă, d. libádion, picătură, izvor, leibo, torn, picur; rus. leváda). Loc plantat cu pomĭ. – În Munt. vest livéde, pl. ezĭ. Munt. vechĭ și azĭ Trans. liváde, pl. ăzĭ. În Gorj livadă, loc de fîneață și apoĭ de păscut.