locui vb. IV. 1 intr. (despre oameni; urmat de determ. locale) a domicilia, a fi, a sta, a ședea, a viețui, <pop.> a hălădui, a sălășlui, a vecui, <înv. și reg.> a băciui, <reg.> a puculi, a sălăși, <înv.> a sălășui, a via². Și-au construit o casă în care să locuiască singuri. 2 tr. (înv.; despre populații, colectivități etc.; compl. indică teritorii, regiuni etc.) v. Popula. 3 tr. (polit.; înv.; compl. indică țări, regiuni etc.) v. Coloniza. II intr. (jur.; despre oameni; de obicei însoțit de determ. ca „împreună”, „laolaltă” sau urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) a coabita, a conviețui, a trăi, a viețui, <pop.> a vecui, <înv.> a conlocui, a via². Locuiesc în același apartament, nefiind căsătoriți. III intr. (înv.) 1 (despre univers, lume, populații, ecosisteme etc.) v. Dăinui. Dura². Exista. Fi. Menține. Păstra. Perpetua. Persista. Rămâne. Subzista. Trăi. Ține. 2 (despre oameni) v. Trăi. Viețui.