lopată s.f. I 1 <reg.> șuflă, <înv.> pală⁵. A curățat zăpada din fața casei cu lopata. 2 (mar.) ramă², vâslă, <înv. și reg.> lopățică, <reg.> băbaică, lopiscă, opacă, opacină, opăciuie, șuflă. A scăpat o lopată de la barcă în lac. 3 (înv. și reg.; și lopată de fier, lopată de picior, lopată de săpat) v. Cazma. Hârleț. 4 (anat.; arg.) v. Mână. Palmă. II 1 (gosp.) <reg.> lopar, lopățică, lopitău, vâslă, <înv.> pală⁵. Cu lopata se introduce pâinea în cuptor. 2 (agric.) <reg.> lopățică. Cu ajutorul lopeții se vântură boabele de cereale (la arie). 3 (la stână; reg.) <reg.> lopățică. Lopata este folosită la amestecarea zerului pus la fiert, pentru a se alege urda sau cașul. 4 (la moară; reg.) <reg.> lopățică. Cu lopata se ia făina din troacă și se pune în saci. 5 (constr.; în zidărie; reg.; și lopată de lipit, lopată de maltăr, lopată de măltărit) v. Mistrie. 6 (j. de copii, sport; reg.) <reg.> lopățică. Lopata este o bucată de lemn, lungă și subțire, cu care se lovește mingea la oină sau la alte jocuri. III (tehn.) 1 pală², paletă. Una dintre lopețile elicei s-a defectat. 2 (la moara de vânt; reg.) v. Aripă. Fofează. Spetează. 3 (la ragila de pieptănat fuioarele; reg.) v. Scândură. 4 (la vârtelniță; reg.) v. Aripă. Cruce. Spetează. 5 (la rășchitor; reg.) v. Cruce. 6 (la meliță; reg.) v. Cuțit. Limbă. 7 (reg.; și lopată mică) v. Otic. IV (reg.) 1 (anat.; la oameni; și, art., lopata de la mână, lopata mâinii, lopata umărului) v. Omoplat. Scapulă. Spată. 2 (anat.; la animalele patrupede) v. Spată. 3 (zool.) v. Carapace.