luminator sn [At: IOANOVICI, TEHN. 186 / V: (pop) ~năt~ / Pl: ~oare / E: lumina + -tor cf rs (ил)люминатор] Panou translucid sau transparent care înlocuiește o porțiune dintr-un perete, dintr-un plafon sau din învelitoarea unui acoperiș în scopul iluminării naturale a unei încăperi Si: (rar) lucernariu.