LUNAR¹, -Ă, lunari, -e, adj. (Franțuzism rar) Propriu lunii (I 1), de lună, ca luna (de luminos, de feeric etc.). Prin desișurile nemișcate și întunecoase ale copacilor se strecura pulberea lunară, argintie. SADOVEANU, O. III 175. Trecea pe calea Victoriei ca prin pustiul lunar. C. PETRESCU, C. V. 352.