LÎNCEZEALĂ s. f. Stare de moleșeală trupească și sufletească, sleire de puteri; stare de inacțiune, toropeală, lîncezire. Tu nu lupți cu oamenii pentru a-i scoate din lîncezeală, ci ca să te pui bine cu dînșii. CĂLUGĂRU, O. P. 461. Picioarele nu se mai mișcară, ca și cînd ar fi fost butucite. Se miră de astă lîncezeală. ISPIRESCU, L. 35.