lăbărțat, -ă adj. I 1 (despre obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) întins², larg, lărgit, lățit, <înv. și pop.> dezmățat. Lăbărțată, flaneaua de mohair nu mai poate fi purtată. 2 (despre corpul oamenilor sau despre părți ale acestuia) <reg.> libernițit. Are o față urâtă din cauza fălcilor lăbărțate. II fig. 1 (în opoz. cu „rapid”; despre vorbire) rar, tărăgănat. Vorbirea lăbărțată este enervantă. 2 (mai ales despre gesturi, mișcări ale oamenilor) dezarticulat¹, dezordonat, haotic. Vorbește tare, făcând gesturi lăbărțate. Are mersul lăbărțat. 3 (pop.; despre limbă, stil, exprimare, gândire, expuneri etc.) v. Descusut. Dezlânat. Deznodat. Diluat. Prolix,