lăstar¹ s.m. I (bot.) 1 mladă, mlădiță, pui¹, rejeton, smicea, telom, vlăstar, <înv. și pop.> odraslă, <pop.> arin, odrăsluță, strămurare, <înv. și reg.> lujer, vreasc, <reg.> loază, mlădoacă, puiestru, strămuraș, <înv.> răsad. Plantele se înmulțesc prin semințe, lăstari sau bulbi. 2 lăstar acvatic = hidroblast. 3 (reg.) v. Altoi¹. Epibiont. 4 (reg.) v. Blastocarp. Mugur. Ochi¹. II fig. coborâtor, descendent, nepot, urmaș, <fig.> mlădiță, os, rejeton, viță, vlăstar, <fig.; rar> lujer, <fig.; înv. și reg.> surcea, <fig.; înv.> stâlpare. Este lăstar al unei cunoscute familii princiare.