lăutar s.m. 1 (muz.) scripcar, violonist, viorist, <rar> diblagiu, <pop.> diblaș, <înv. și reg.> lăutaș, viorar, <reg.> ceteraș, contralău, diblar, highidiș, igreț, zicar, zicaș, zicălaș, zicălău, zicător, <reg.; deprec.> carcalete, <deprec.> scârțac, <meton.> vioară², violină, <meton.; înv. și pop.> lăută, <meton.; fran.; înv.> violon¹. Lăutarii români sunt foarte apreciați. 2 (entom.; reg.) v. Trântor.