MÎRSEI s.n. (Mold.) Dorință de plăceri, poftă (trupească). Năvarnicile a mîrseailor ai potolit de valuri unde. DOSOFTEI, MOL. Alții să porniia spre mîrseiul păcatelor. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. bg. mărsen. Vezi și mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsăietură. Cf. mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsăietură.