MÎZDĂ s.f. (Mold.) Mită. Pentru mîzdă ai năpăstuit pre cei trei boiari. VARLAAM. Piiarde pre sine luătoriul de mîzde. DP, 9^v. Iau bani mîzdă și acoperă pre cei vinovați. AMD 1767, 142^r; cf. PRAV.; URECHE; DOSOFTEI, PS.; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.). Variante: măsdă (URECHE), mizdă (AMD 1767, 142^r). Etimologie: sl. mĭzda. Vezi și mîzdar, mîzdealnic, mîzdi, mizditor. Cf. ademană, aslam, ujurie.