MĂLURĂ s. f. Boală a grîului și a altor păioase, cauzată de o ciupercă microscopică, care distruge sămînța, umplînd boabele cu o pulbere de culoare neagră, formată din sporii ciupercii. ♦ (Cu sens colectiv) Boabe atinse de această boală; pulberea neagră din interiorul lor. Cu o traistă de boabe, mai mult mălură și neghină, ne-am ales. STANCU, D. 99. Ca mălura de negri sînt ochii ei duioși. COȘBUC, P. II, 195. – Accentuat și: mălură.