MĂMICĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a m ă (I 1); (popular) mămucă¹ (1), mămuliță, mămușoară (1), mămuță (1), (familiar) mămiță, (regional) mămulea, mămuleană, mămulică (1), mămulioară, mămulucă, mămuluță. Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mâmicăi și se retrase grabnic după portiță. REBREANU, R. II, 31. - Pl.: mămici. – Voc.: mâmico și (familiar, prin analogie cu tăticule) mămicule. – Mamă + suf. -ică.