maimuțări vb. IV. 1 refl. (despre oameni) a se poci¹, a se schimonosi, a se strâmba, <rar> a se maimuți, <înv. și pop.> a se sluți, <pop. și fam.> a se scălâmbăia, <pop.> a se jimba, <reg.> a se otrăți, a se șchimi, a se zgâmboi², <înv.> a se înstrâmba, <fig.; înv.> a se dezmierda. Mănâncă odată și nu te mai maimuțări atâta! 2 tr. (compl. indică oameni) a imita, <rar> a maimuți, <reg.> a momița. Îl maimuțărește, pe ascuns, pe profesor. 3 refl. (adesea deprec.; despre oameni) a se afecta¹, a se fandosi, <rar> a se sumuța, <pop. și fam.> a se fasoli, a se prosti¹, a se scălâmbăia, a se schimonosi, <pop.> a se izmeni, <fam.; deprec.> a se sclifosi, <înv. și reg.> a se sfandosi, <reg.> a se ghionghioni, a se mandosi, a se marghiolita, a se nineri, a se smeri, <înv.> a se fantaxi, a se marafetui, <fig.; pop. și fam.> a se strâmba, <fig.; reg.> a se lepși, <vulg.> a se căcări. Tocmai când ți se cere să faci un lucru serios, te maimuțărești!