MAJORARE s. f. Acțiunea de a m a j o r a (1) și rezultatul ei; creștere, sporire. Să se facă majorările cuvenite. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2402. Metalurgiștii din Ploiești cerură uns por de salariu de un leu pe zi și nefiindu-le acceptată majorarea, au oprit lucrul. PAS, Z. IV, 58. - Pl.: majorări. V. majora.