mal, maluri, s.n. 1. Argilă de culoare albastru-cenușie: „La scăldat, coptii își fac jucărei din mal” (Faiciuc, 2008: 763). 2. Țărm. 3. (arh.) Deal, ridicătură. ■ (top.) Măluț, deal în Bârsana (Roșca, 2004: 223). Acest sens s-a pierdut în vorbirea curentă, iar localnicii încearcă să-l explice pornind de la compoziția pământului din zonă, care ar fi „cleios, de culoare galbenă” și care „în graiul maramureșean se numește mal” (Roșca, 2004). ■ (onom.) Mal, nume de familie în jud. Maram. – Cuv. autohton (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu, Miklosich), cf. alb. mal „munte, deal”, din rad. i.-e. *mela- „a se ridica, a se arăta” (Russu, 1970:175). ■ Cuv. rom. > magh. mál (Drăganu, după DER).