manie s.f. I (psih.) 1 delir parțial, fixație, hantisă, idee fixă, marotă, monomanie, obsesie, psihoză, <pop. și fam.> țicneală, <fam.> fix, <înv.> vesanie, <fig.; fam.> țăcăneală, <arg.> pată. Bolnavii care au o manie sunt preocupați de un singur gând sau de un singur subiect. 2 manie ambulatorie = dromomanie, poriomanie. Mania ambulatorie este impulsul irezistibil de a călători. II 1 pasiune, slăbiciune, <pop. și fam.> țicneală, <înv. și reg.> nacafa, <fig.; fam.> țăcăneală. Mania lui este automobilismul. 2 <fam.> toană¹. Pentru că suferă de mania curățeniei, nu lasă pe nimeni să intre încălțat în casă. 3 (art.) mania vitezei = beția vitezei (v. beție), boala vitezei (v. boală), vitezomanie. Mania vitezei este preferința pentru viteză excesivă.