manta s.f. I 1 <reg.> cabat, căpeneag, guneaț. Soldatul își ridică gulerul mantalei. 2 (și manta de ploaie) balon², balonzaid, fâș, fulgarin, impermeabil, trend, trencicot, <fam.> parpalac, <arg.> prelată, tranțifluer. Și-a cumpărat o manta pentru timp ploios. 3 (înv.) v. Mantie. II (zool.; la gasteropode) palium. Mantaua căptușește cochilia.